Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012

Şi în Biblie este vorba de uşi închise. Citim despre un bărbat cu numele Noe, care le-a vorbit semenilor săi despre judecata viitoare a lui Dumnezeu, chemându-i la pocăinţă. Pentru aceasta, el s-a ales doar cu batjocură şi dispreţ. A fost socotit drept nebun, căci s-a apucat să construiască pe uscat o corabie foarte mare. Însă pedeapsa anunţată acestor oameni, atât de siguri de sine, s-a împlinit. În decurs de patruzeci de zile şi tot atâtea nopţi, toate izvoarele de apă de pe pământ, toate zăgazurile cerurilor au schimbat uscatul într-o mare imensă. Dar despre Noe şi corabia lui citim. „ …Domnul a închis uşa după el.“

Noe şi familia sa au fost salvaţi şi puşi în siguranţă, pe când ceilalţi au fost nimiciţi. La început, corabia salvatoare a fost pusă la dispoziţie pentru toţi. Apoi însă, uşa s-a închis în faţa mulţimii de batjocoritori, nepăsători şi îndoielnici. Această intrare pe uşa corăbiei ar fi fost singura posibilitate care i-ar fi putut salva de la pierzare. Timpul de har trecuse pentru ei. Mântuitorul spune: „Eu sunt Uşa.“ El singur este Uşa prin care se poate intra în viaţa veşnică. De aceea intră pe uşa harului câtă vreme mai este deschisă!