Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Vineri, 18 August 2017

Dariu a găsit cu cale să pună … trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel … ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
Daniel 6.1-2

Dariu cuceritorul, regele mezilor și perșilor, după ce a luat în mână sceptrul împărăției nou instalate, în dorința de a-și organiza cât mai bine administrația regatului său, a luat anumite măsuri care, în final, aduc din nou în prim-plan persoana profetului Daniel, ajuns acum la o vârstă înaintată. Omenește vorbind, poate surprinde faptul realegerii lui Daniel într-o poziție atât de înaltă în administrația noului imperiu. Dar nu trebuie să uităm că deasupra tuturor era Dumnezeu, care mai avea de lucru cu robul Său, Daniel. Împăratul Dariu a smuls sceptrul regatului babilonian din mâna lui Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, și astfel a întemeiat pe ruinele acelei împărății marele imperiu al Medo-Persiei. În dorința de a-și organiza cât se poate de bine treburile împărăției sale, a rânduit în fruntea tuturor dregătoriilor sale trei persoane, care să răspundă, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Printre cele trei persoane se afla și Daniel, a cărui bună mărturie era cunoscută și recunoscută.

Dumnezeu este Izvorul înțelepciunii și al oricărui bine. Atunci când ne încredem în Dumnezeu și renunțăm la toate lucrurile pentru El, avem întotdeauna de câștigat. Astfel învățăm că Dumnezeu este Cel care poate să ne folosească spre binele semenilor ca mărturii ale îndurării Sale.

Vineri, 18 August 2017

Mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor.
Neemia 3.5

Lucrarea lui Dumnezeu este făcută pe pământ, iar în cer sunt înregistrați toți cei care au luat parte la ea, felul în care ei au făcut această lucrare și motivația care a stat la baza lucrării lor. Acesta este un lucru deopotrivă solemn și încurajator. Dumnezeu privea la slujitorii Săi și vedea felul în care ei făceau lucrarea Sa; de asemenea, El ne-a lăsat scris tot ceea ce a văzut acolo. Tecoiții au reparat zidul, însă mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor. Cuvântul lui Dumnezeu înregistrează totul.

Șalum, fiul lui Haloheș, a fost un om de o altă factură. Entuziasmul său pentru lucrare le-a inspirat și pe fiicele lui, care l-au ajutat la reconstrucția zidului. Șalum nu era un om oarecare, ci ni se spune că era mai-mare peste jumătate din Ierusalim. Fiicele lui ar fi putut să spună că, de vreme ce tatăl lor era un om atât de important, rolul lor nu era de a face munca de jos. Ele însă au dorit să aibă o parte în lucrarea Domnului, iar demnitatea lor nu a avut nimic de suferit, căci ni se spune că Șalum a zidit, „el și fiicele lui“ (versetul 12).

Astfel ei au sfârșit lucrarea, însă nu prin puterea lor, ci Dumnezeul cerului i-a făcut să prospere (Neemia 2.20). Încrederea lor era în El și El nu i-a dezamăgit. Nici pe noi nu ne va dezamăgi, atunci când ne preocupăm cu lucrarea Lui, constrânși fiind de dragostea lui Hristos. Să facem însă această lucrare cu o teamă sfântă, căci în cer este înregistrat tot ce facem, cum facem și de ce facem. „Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia“ (1 Corinteni 3.13).

Flux de date