Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Duminică, 26 Octombrie 2014

Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna“, L-au răstignit acolo … Poporul stătea acolo şi privea …
Luca 23.33, 35

Poporul tocmai ceruse ca Domnul Isus să fie răstignit. Acum stătea şi privea, cum i se împlinea cererea. Câţi oameni din aceştia nu-L ascultaseră pe Domnul în sinagogă? Erau oare printre ei din cei patru mii, care stătuseră cu Domnul? Acolo pe munte, la marea Galileii, L-au proslăvit pe Dumnezeul lui Israel, când au văzut că „muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă, şi orbii văd“. Domnul nu i-a lăsat să flămânzească, ci i-a hrănit într-un mod minunat cu şapte pâini şi câţiva peşti.

Poate printre cei care priveau, erau şi din aceia, care cu o săptămână înainte au aşezat ramuri de palmier pe drumul pe care a venit Isus la Ierusalim. Atunci L-au salutat cu strigăte de bucurie: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!“.

Dar acum, aceştia stăteau acolo şi priveau la suferinţele pe care trebuia să le suporte Mântuitorul. Cât de mare a fost dragostea Domnului nostru faţă de duşmanii Săi, încât n-a coborât de pe cruce, ci a suportat chinurile groaznice! Astfel a creat pentru toţi, chiar şi pentru cei care au cerut acolo moartea Sa, baza prin care li se poate oferi iertarea întregii vine.

Duminică, 26 Octombrie 2014

Eram în Duh în ziua Domnului şi am auzit înapoia mea un glas puternic ca de trâmbiţă.
Apocalipsa 1.10

Apostolul Ioan se afla în exil în insula Patmos, atunci când a fost în Duh. Aceasta era o stare spirituală „în care a intrat“. Era o stare spirituală extraordinară de care el avea nevoie pentru a primi viziunile măreţe ale Apocalipsei. Mai târziu citim că Ioan a „fost în Duh“ pentru a sta înaintea tronului şi „a fost dus în Duh“ pentru a vedea cetatea sfântă (Apocalipsa 4.2; 21.10).

Poate că nu vom avea niciodată o asemenea experienţă de a fi în Duhul, aşa cum a avut Ioan, însă există totuşi un alt mod de a fi în Duh. Învăţătura apostolului Pavel despre starea de a fi „în Duhul“ este valabilă pentru fiecare copil al lui Dumnezeu şi nu presupune neapărat o stare de extaz, mistică. Toţi credincioşii sunt „în Duhul“, deoarece aceasta este noua noastră stare înaintea lui Dumnezeu şi nu mai suntem „în carne“ (vedeţi Romani 8.8,9). De aceea, Pavel ne îndeamnă să „umblăm în Duhul“, rezultatul fiind că nu vom „împlini pofta cărnii“ (Galateni 5.16). În timp ce poziţia noastră este „în Duhul“, starea noastră practică este aceea a „umblării în Duhul“. „Dacă trăim în Duh“, spune apostolul, atunci „în Duh să şi umblăm“ (Galateni 5.25). Aceste lucruri sunt caracteristice copiilor lui Dumnezeu, „pentru că toţi cei care sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8.14).

Apostolul Pavel spune că noi ne închinăm lui Dumnezeu „prin Duhul“ (Filipeni 3.3). Există o închinare „carnală“ şi care este cu adevărat „foc străin“ (Levitic 10.1). Este foarte obişnuită astăzi distracţia sub forma închinării, acompaniată adesea de etalări stridente ale cărnii. Însă Dumnezeu caută adoratori care I se vor închina Lui „în duh şi adevăr“ (Ioan 4.23). Astfel, fiecare creştin este în Duhul şi trebuie să umble în Duhul şi să se închine în Duhul.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011

Flux de date