Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Sâmbătă, 29 Aprilie 2017

Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez …
Psalmul 40.5

Obosit, Valentin își lăsă capul pe pernă. Emanuel nu a spus multe, ci s-a rugat în liniște pentru bolnav și apoi a plecat acasă. Câteva zile mai târziu, cineva a bătut la miezul nopții la ușa casei lui Emanuel. Speriat, Emanuel alergă afară. În lumina palidă a lunii, îl recunoscu pe Valentin.

— Emanuel, strigă plin de bucurie tânărul, tu trebuie să știi mai întâi: în această seară L-am primit pe Mântuitorul în inima mea. Acum am pace în suflet și sunt mântuit!

Ce bucurie! Cerul era în mișcare, căci acolo este întotdeauna bucurie pentru un păcătos care se pocăiește de faptele lui. Curând au observat toți că Valentin a trăit o întoarcere sinceră la Dumnezeu. El depunea cu bucurie mărturie și istorisea povestea întoarcerii lui la Dumnezeu, o adevărată minune. Deoarece stătuse două zile în apa rece ca gheața a minei, Valentin se îmbolnăvi foarte grav. Nu a durat mult și a plecat din țara durerii la Mântuitorul său, acolo unde nu mai sunt lacrimi.

Tinerilor, istoria salvării în ultimul moment a lui Valentin să vă dea lecția de a nu aștepta astfel de întâmplări grele în viața voastră, ci să-L primiți pe Mântuitorul chiar acum!

Sâmbătă, 29 Aprilie 2017

Sunteți epistolă a lui Hristos.
2 Corinteni 3.3

Principiul de temelie este că toți creștinii sunt epistolă a lui Hristos; Scriptura nu spune că ar trebui să fie, ci că sunt. Creștinul trebuie să-L manifeste pe Hristos în orice lucru. Într-o lume a ispitelor, într-o lume care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să fiu un martor constant a ceea ce este Hristos. Modul în care putem fi astfel de martori este acela de a privi gloria lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus Hristos. Am fost așezat într-o poziție binecuvântată în prezența lui Dumnezeu; Îl am pe Hristos în mine; Hristos este viața mea. Găsim aceste două aspecte în Galateni 2.20: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“.

Suntem „epistolă a lui Hristos“; lumea Îl citește pe Hristos în noi. La rândul nostru, noi „privim gloria Domnului și suntem schimbați“ (2 Corinteni 3.18). Duhul lui Dumnezeu lucrează, făcându-ne să vedem aceste lucruri. Există, bineînțeles, un progres în tot acest proces. Creștinul este deci o epistolă a lui Hristos în această lume, o epistolă în care oamenii Îl citesc pe Hristos. Creștinul este o expresie vie a lui Hristos, fiindcă el este în Hristos, este „primit în Cel Preaiubit“. Nu există perfecțiune până când nu vom ajunge în glorie, iar eu nu am niciun alt standard de atins, decât acela de a fi ca Hristos, în glorie. „Oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat“ (1 Ioan 3.3). Cu fiecare pas pe care îl fac văd mai clar ce este Hristos.

Suntem noi mulțumiți să fim epistolă a lui Hristos, sau dorim să fim puțin și ceea ce ne place nouă? Este foarte important să ne amintim că există o putere reală în Hristos pentru a fi eliberați de orice ispită.

Doresc ca în inimile noastre să fie produs simțământul perfecțiunii dragostei lui Dumnezeu și al faptului că dragostea Sa a făcut tot ceea ce era necesar pentru noi. Dragostea lui Dumnezeu nu s-a epuizat la cruce, ci a fost dovedită acolo.

Flux de date