Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Luni, 30 Mai 2016

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmul 119.105

O bătrânică, care citea din Biblie pe un scăunel în fața casei, a fost întreruptă de un trecător necredincios, care îi zise:

– Ce citești?

– Cuvântul lui Dumnezeu, a fost răspunsul.

– Dar cine ți-a spus că este Cuvântul lui Dumnezeu?

– El Însuși.

– Cum El Însuși? Poți să-mi dovedești acest lucru?

– Da, zise femeia privind în sus; poți să-mi dovedești dumitale că acolo sus este soarele?

– Desigur, cea mai bună dovadă este că îmi dă lumină și mă încălzește.

– Exact așa este și cu cartea aceasta, îmi încălzește inima și îmi luminează fața, răspunse bătrânica având fața luminată de bucurie.

Câtă realitate cuprind aceste cuvinte, o pot spune toți care lasă Cuvântul lui Dumnezeu să le călăuzească viața. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric; de aceea ne-a dat Cuvântul Său ca o lumină pe cărarea noastră. Dumnezeu vrea să depindem numai de El și de aceea ne face cunoscut prin Cuvânt tot planul Lui și toată voia Sa.

Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă

Pentru picioarele și pașii mei,

E o lumină pururea nestinsă

Pe calea mea, oricând sunt norii grei.

Luni, 30 Mai 2016

Stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului.
Exod 14.13

După ținerea Paștelui, fiii lui Israel au ajuns la mare strâmtorare la Marea Roșie. Ei părăsiseră Egiptul după ce sângele mielului fusese stropit pe ușorii ușilor lor, iar acum erau atât de strâmtorați, încât nu vedeau decât moartea înaintea lor. Însă apele care pentru ei păreau ape ale morții erau acelea prin care Dumnezeu avea să le deschidă un drum spre viață. Ele s-au ridicat de o parte și de alta, ca niște ziduri, iar israeliții au trecut printre ele în siguranță, cu atât mai mult cu cât acum se vedea clar faptul că Dumnezeu era pentru ei.

În noaptea Paștelui, Dumnezeu nu a îngăduit nimicitorului să-i atingă, însă sângele mielului nu arăta că Dumnezeu era pentru ei, ci doar că erau la adăpost, pentru ca Dumnezeu să nu fie împotriva lor. Cum putea avea un suflet pace cu Dumnezeu în acel caz? Ceea ce doar mă ține la adăpost de judecata lui Dumnezeu nu-mi va oferi niciodată o pace temeinică înaintea lui Dumnezeu. Astfel, ceea ce a urmat a dovedit starea în care israeliții erau: o stare de teamă, mai rea decât tot ceea ce cunoscuseră mai înainte. Așa stau lucrurile adesea cu cel credincios. După ce sufletul se îndreaptă către Hristos, urmează adesea o stare de tulburare mai adâncă decât niciodată. Simțământul păcatului, după ce privim către Hristos, este mai acut decât la început, atunci când am fugit către refugiu.

Exista însă o cale a vieții, prin moarte. Dumnezeu era pentru ei și, de asemenea, El era împotriva egiptenilor. Astfel, israeliții au traversat în siguranță, iar Marea Roșie s-a prăvălit asupra vrăjmașilor lor. Israel era salvat. Este remarcabil faptul că aici folosește Dumnezeu cuvântul „salvare“ – nu în noaptea de Paști, ci după ce au trecut prin mare. Salvarea este cu mult mai mult decât a fi în siguranță. Salvarea (mântuirea) înseamnă o completă eliberare de vrăjmași și de robie, pentru a sta în prezența lui Dumnezeu și pentru a fi poporul Său în această lume.

Flux de date