Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Sâmbătă, 30 Aprilie 2016

… mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că … nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui.
Isaia 53.9

Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Ioan 19.42

Când Domnul Isus Și-a dat viața Sa la cruce, Dumnezeu nu a permis ca oamenii să facă cu trupul Lui după gândirea lor. La cruce a permis ca ei să-i dea Fiului Său locul din mijloc între cei doi tâlhari. Dar acum, lucrarea era săvârșită, și Dumnezeu a vegheat ca oamenii să nu meargă mai departe decât a permis planul Lui.

Cuvântul profetic vestește cu mai bine de 700 de ani înainte prin Duhul intenția lui Dumnezeu, și în același timp fundalul, în timp ce evanghelistul prezintă vizibil desfășurarea lucrurilor.

Ce mare este Dumnezeul nostru! Puțină grabă din cauza apropiatului sabat și poziția favorabilă a mormântului – atât de puțin este suficient în mâna Lui, ca să dirijeze oamenii și să pună în aplicare planurile Sale. Cât de suveran, cât de sublim lucrează El cu mijloace mici ceva măreț, pentru ca să-L prezinte pe Fiul Său că „nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui“!

Ce mângâiere se află aici și pentru viața noastră, care ni se pare poate adesea așa de mediocră, fără puncte de vârf! Cât de adesea lucrurile zilnice simple au un sens adânc în mâna Dumnezeului și Tatălui nostru!

Sâmbătă, 30 Aprilie 2016

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmul 23.1

Psalmul 23 ne dezvăluie binecuvântările primite de cel care călătorește prin această lume avându-L pe Domnul Isus ca Păstor al său. Psalmul începe cu această afirmație măreață: „Domnul este Păstorul meu“. Orice credincios poate spune acest lucru, însă ne supunem noi călăuzirii Sale și putem spune: „El este Păstorul meu“? L-am primit ca Mântuitor, însă ne supunem Lui ca Păstor al nostru, pentru a ne călăuzi către destinație de-a lungul tuturor dificultăților?

Să ne gândim pentru un moment la o turmă care nu are păstor. Așa cum știm, oile sunt animale slabe, fricoase, cu un grad mic de inteligență. Dacă sunt lăsate singure să-și găsească drumul, ce se va întâmpla? În curând vor suferi de foame; vor rătăci și vor pierde drumul; vor obosi și, în cele din urmă, se vor prăbuși; vor fugi dinaintea lupului și se vor împrăștia.

Dar dacă oile beneficiază de călăuzirea unui păstor? Într-un astfel de caz, dacă le este foame, păstorul le va conduce către pășuni verzi; el va veghea ca ele să nu piardă drumul; le va îngriji pe cele bolnave și va lua mieii pe umerii săi; le va conduce cu bine prin locurile periculoase și le va apăra de orice dușman.

Într-o turmă fără păstor, totul depinde de oi, iar acest lucru conduce la dezastru. Dacă păstorul merge înainte și oile îl urmează, va fi o călătorie sigură, cu multe binecuvântări pe cale.

Psalmul 23 ne prezintă deci binecuvântarea care decurge din faptul că Păstorul merge înaintea oilor și că ele Îl urmează. Când manifestăm încredere în noi înșine, avem tendința să o luăm înaintea Păstorului, sau, devenind nepăsători, tindem să rămânem mult în urmă. Însă, dacă Păstorul merge înainte și dacă noi Îl urmăm, putem conta pe sprijinul Lui în orice dificultate pe care o vom întâmpina.

„El Își cheamă oile pe nume și le duce afară“ (Ioan 10.3).

Flux de date