În timpul călătoriei prin pustie, slujba de la Cortul Întâlnirii trebuia să continue chiar şi noaptea. Întregul sistem al cortului era o reprezentare a lucrurilor cereşti, toate detaliile fiind date lui Moise pe Sinai de către Însuşi Domnul. În timpul acestei nopţi în care Hristos este respins, cei credincioşi călătoresc printr-o pustie care nu are nimic de oferit inimii lor. Dumnezeu doreşte ca poporul să aducă cele necesare pentru slujba Sa. Astfel, poporului Israel i se cerea să aducă untdelemn curat de măsline.

Aplicând aceasta la zilele noastre, putem învăţa că Dumnezeu aşteaptă de la credincioşi să pună la dispoziţie ceea ce le-a dat El. Duhul Sfânt ne-a fost dat (Romani 5.5) ca să arate şi să împlinească în noi lucrurile lui Hristos. Uleiul obţinut prin presarea măslinelor trebuia să fie păstrat curat şi ferit de orice întinare, iar apoi putea fi folosit pentru a întreţine lumina (cuvântul „lumină“ apare de şapte ori în textul ebraic al Exodului, iar termenul „a face să lumineze“ este acelaşi termen folosit pentru arderea-de-tot: „a face să se ridice“). Acest lucru ne aminteşte de Domnul Isus care s-a ridicat la cer datorită lucrării Sale pe cruce, unde a fost arderea-de-tot din care s-a înălţat un miros plăcut.

Candela şi sfeşnicul cu şapte braţe erau acolo în primul rând pentru plăcerea lui Dumnezeu. Această lumină mai era însă folosită şi de preoţi în timpul nopţii (Levitic 24.3). Ultimul psalm al treptelor începe astfel: „Iată, binecuvântaţi pe Domnul toţi slujitorii Domului, care staţi noaptea în casa Domnului!“ (Psalmul 134.1). Aceasta este slujba pe care Domnul ne-a poruncit s-o continuăm până în ziua de astăzi.