Skip to main content
«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8
-A +A

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Marţi, 2 Septembrie 2014

… alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi …
Iosua 24.15

Stătea cu Biblia în mână şi era conştientă că trebuia să spună „da“ sau „nu“ Mântuitorului care Îşi arătase harul mântuirii la cruce. Ea dorea să spună „da“. Dar pentru ce mai şovăia? Pasul care trebuia făcut, era aşa de mare! Realiză deodată ce implica lucrul acesta: a-L primi pe Isus ca Mântuitor însemna să părăsească tot ce fusese până atunci lumea ei; a-L respinge însemna să refuze singura nădejde a vieţii veşnice. Se găsea în acel moment în faţa celei mai mari hotărâri pe care inima omenească a fost chemată vreodată s-o ia – alegerea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Ochii i se umplură de lacrimi, apoi cu un mic strigăt de deznădejde căzu pe genunchi şi zise: „Oh, Doamne…!“. Cuvintele îi veneau greu. „Am păcătuit înaintea Ta, dar ştiu că Tu ai murit pentru mine. Vreau să Te primesc acum ca pe Mântuitorul meu personal. Oh! Primeşte-mă, Doamne, aşa cum sunt, şi curăţă-mă de tot trecutul meu“.

A urmat un lung moment de tăcere, întrerupt numai de suspinele unei inimi răvăşite. Dar Cel ce a murit pe cruce era acolo, ca să-Şi ia în braţe oaia pierdută.

În faţa fiecăruia dintre noi se află îndemnul: „alegeţi astăzi“. Ziua de astăzi este a noastră, dar cea de mâine nu ştim dacă ne mai aparţine. De aceea să ascultăm îndemnul de a alege astăzi!

Marţi, 2 Septembrie 2014

Mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, amintind de voi în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinţei voastre şi de osteneala dragostei şi de răbdarea speranţei în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, ştiind, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.
1 Tesaloniceni 1.2-4

Lucrarea, osteneala şi perseverenţa sunt, cu siguranţă, lăudabile. Şi totuşi, fără motivaţia preţioasă a credinţei, a dragostei şi a speranţei, strălucirea şi vitalitatea lor vor dispărea, iar Dumnezeul nostru binecuvântat nu Se va putea bucura la fel de mult de ele.

Să căutăm şi noi să cultivăm credinţa care Îl vede pe Dumnezeu şi totodată care ne vede şi pe noi înşine aşa cum suntem în ochii Lui. Ea nu este doar o cunoaştere pasivă a adevărului, ci o putere vie, activă, care determină faptele potrivite. Persoana scumpă a lui Hristos era ţinta privirilor tesalonicenilor şi, ca urmare, au rezultat fapte făcute pentru El cu multă râvnă. Cum putem spune că noi credem în Domnul Isus, dacă nu suntem gata să lucrăm pentru El? Într-adevăr, Iacov scrie: „Eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea“ (Iacov 2.18).

Dar dragostea este chiar mai puternică. Ea „se osteneşte“. Poate să îndure mult şi să îndure îndelung; continuă să slujească chiar şi când este respinsă şi dispreţuită. Continuă să se îngrijească de cei iubiţi în ciuda tuturor acestor lucruri, aşa cum Pavel s-a cheltuit şi a continuat să se cheltuiască pentru corinteni, chiar dacă, după cum spune el, „iubindu-vă mai mult, sunt iubit mai puţin“ (2 Corinteni 12.15). În Domnul Isus însă vedem această dragoste deplină, dragoste care s-a cheltuit în jertfa Lui măreaţă pentru noi şi care încă lucrează să ne asigure mari binecuvântări pentru suflet.

Şi speranţa este dulcea aşteptare de a-L vedea pe Domnul Isus faţă către faţă şi de a privi glorificarea Lui pentru totdeauna peste toată creaţia. Această nădejde proaspătă şi strălucitoare va determina perseverenţa răbdătoare şi îndelung răbdătoare în inimile noastre, care, putând întâmpina orice împrejurare cu calm, bucură inima Dumnezeului şi Tatălui nostru.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011

Flux de date